Homarul perfect pregătit este una dintre marile plăceri culinare ale pasionaților de fructe de mare. Numit și „cardinalul mărilor”, carnea fragedă a homarului este foarte apreciată în gastronomia fină pentru gustul său dulce și delicat.

Însă, înainte de a fi considerat o delicatesă, homarul a fost folosit drept îngrășământ, momeală pentru pești sau sursa principală de hrană a sclavilor în perioada colonială. Descoperă mai jos istoria uimitoare a homarului, tipurile de homar și secretele sale de preparare.

Homari în acvariul Dancing Lobster

Homarul, un model de ascensiune socială

Când primii coloniști au ajuns în America de Nord, homarii de pe țărm erau atât de mulți încât grămezile lor depășeau 2 metri înălțime. Abundența homarilor i-a transformat în hrană pentru slujitori și prizonieri, îngrășământ pentru sol sau momeală pentru pescuit.

În secolul XII, homarul era considerat „proteina omului sărac”; chiar și aceștia se săturaseră să îl mănânce.

Când căile ferate au început să se răspândească homarii prin America, managerii de transport și-au dat seama de ceva interesant: pasagerii care nu știau ce este homarul și nu aveau idee despre modul în care este folosit pe coastă, îl mâncau cu plăcere. Altfel, trenurile au început să îl servească pasagerilor ca pe un preparat rar, exotic, iar străinii au început să caute homari chiar și după ce părăseau trenul.

În anii 1880, homarul a devenit popular în Boston și New York, iar prețurile au început să crească. Bucătarii au descoperit că homarul era mult mai bun și arăta mult mai apetisant dacă îl găteau viu. De altfel, încă de la sfârșitul anilor 1700, bărcile au fost dotate cu rezervoare de apă sărată folosite pentru transportarea homarilor vii. La început, homarii erau adunați cu mâna, pentru ca în secolul 19 să apară primele capcane de prindere a lor.

Ascensiunea homarului a continuat, iar americanii au început să aprecieze gustul pe care până acum îl disprețuiau. Consumul a crescut exponențial, iar populația de homari a scăzut dramatic. Drept consecință, prețul homarului a crescut și a atins primul vârf în anii 1920.

În anii ’50, homarul era considerat o delicatesă, alegerea preferată a vedetelor de cinema, a familiilor bogate și petrecerilor exclusiviste, statut pe care l-a păstrat până astăzi.

Ricardo Deus și un homar de 5 kg, în bucătăria Dancing Lobster

Tipuri de homar: lavagante, lagosta sau cavaco?

În acvariul cu crustacee vii de la Dancing Lobster poți alege dintre homarul european Homarus gammarus, înrudit cu homarul de Maine, homarul spinos, întâlnit în meniul restaurantelor portugheze sub numele ”lagosta” și langusta cavaco.

Diferența majoră dintre un homar european și o langustă este prezența cleștilor. În cazul langustei, cleștii sunt înlocuiți de antene puternice. Homarul  are carne în coadă, clești și corp, pe când langusta doar în coadă.

Langusta/ Spiny Lobster în acvariul Dancing Lobster

Langusta sau homarul spinos este considerat de mulți drept regina fructelor de mare portugheze. Însă părerile sunt împărțite, existând amatori de fructe de mare care consideră homarul cu clești mai gustos decât langusta, tocmai pentru că cea mai fragedă carne poate fi găsită în clești.

Un alt homar fără clești, o apariție ciudată și rară, este langusta Cavaco cunoscută ca ”Slipper Lobster”. Carnea albă, fermă și extrem de gustoasă este extrem de apreciată de cunoscători și poate fi găsită în

Cavaco

Secretele pregătirii homarului

Homarul este un aliment foarte sănătos, sărac în calorii, însă o sursă bogată de acizi grași sănătoși omega-3, potasiu și vitaminele E, B-12 și B-6.

Homarul poate fi gătit la aburi sau fiert în apă cu sare de mare, foi de dafin, ceapă și piper. Deși pare simplu, bucătarii experimentați spun că pregătirea unui homar cu o textură perfectă este artă. De exemplu, timpul de gătire diferă în funcție de anotimp: în timpul iernii, homarii au o carapace mai tare și, prin urmare, necesită mai mult timp de gătire, iar în lunile de vară, carapacea este mai moale, iar timpul optim de gătire este mai redus.

Dacă vasul în care homarul fierbe nu este suficient de mare pentru a permite apei să circule în jurul crustaceului, carnea nu va fi uniform gătită.

Timpul de fierbere a unui homar diferă în funcție de mărimea acestuia. Carapacea unui homar bine gătit este complet roșie, iar carnea este albă uniform, fără porțiuni translucide.

Pregătirea unui homar acasă poate fi o adevărată provocare dacă nu ești suficient de experimentat. Este unul din preparatele pentru care mai bine apelezi la un restaurant cu pește și fructe de mare. La Dancing Lobster, îl poți alege din acvariul cu crustacee vii, pentru ca apoi bucătarul nostru să îl pregătească pentru a scoate tot ce este mai bun din carnea sa nobilă.